"habar nu avea cat conteaza"

Era noapte...Maria privea iarasi cerul instelat si isi punea mii de intrebari...gandul ii zbura cu o rapiditate ametitoare de la un subiect la altul....se gandea la el...se gandea la ea...se gandea la intreaga lume in care se simtea captiva si obligata sa traiasca....se gandea iar la el...iar la ei...la ceea ce au fost ei....stia ca nu poate sa planga..de aceea zambea si se simtea intr-un fel libera..pentru ca asa cum zice si janis joplin intr-un cantec: ''freedom is just another word for nothing left to lose''....zambea gandindu-se ca pana la urma o zi nu inseamna nimic...nici o saptamana...nici o luna....si a vazut pe propria ei piele ca nici un an nu inseamna nimic...pana la urma a inteles ca timpul este relativ...nu conteaza cat timp trece...ci conteaza felul in care trece...pentru ea din momentul asta avea de gand sa treaca frumos...sa fie happy cat mai mult...sa faca ceea ce isi doreste si sa aibe numai ganduri bune...despre ea..despre el..despre tot ceea ce o inconjoara....avea ganduri mari..si poate pentru prima data in viata ei...nu se temea de ele...si stia ca le va putea duce la bun sfarist....chiar daca uneori vor fi umbrite de dorul nespus pentru el....pentru prima data in ultimul an maria zambea din toata inima...poate ca o ajutase putin si el...poate ca se ajutase singura...insa in orice caz ceva se schimbase...parca vantul de afara nu mai era atat de rece ca in celelalte seri..si parca nici ploaia nu mai era atat de rece...acum era usor calduta si avea o aroma linistitoare....gandindu-se la el Maria primea putere sa continue lupa cu timpul si cu ea....primea un zambet in fiecare dimineatza si un sarut de noapte buna in fiecare seara in care isi punea capul pe perna...maria primea ceva de la el...ceva ce poate el ii daruia..sau poate ceva e ea fura de la el....dar cu instiintarea lui...cel putin asa credea ea..si poate ca..gandea bine....