Un fotoliu in balconul inchis din apartament...pot vedea intregul bulevard,plus cateva strazi mai micute...infofolita cu patura pufoasa primita de la mama anul trecut,si cu o cana de cafea in mana Maria priveste ganditoare in gol,parca s-ar gandi la ceva..."Mi-as dori sa fiu un fulg",spuse in timp ce afara incepu sa ninga din abundenta..."Mi-as dori sa fiu un fulg al nimanui,sa calatoresc in timp si spatiu,sa zbor sus sus sus,si apoi sa ma avant spre pamant cu o viteza uimitoare..." Aburul de la cafea aburi un pic o parte din imensul geam ce inchidea balconul,Maria se apropie de geam si desena un smiley face...Era ca intr-un bol de cristal si intreaga lume era in jurul ei,afara era frig si fulgii atat de frumosi te puteau rani cu racoarea lor,singurul mod in care a-ti spune cat de mult le pare rau ca trebuie sa dispara atat de repede,iar inauntru sub patura ei era atat de cald si bine,si totul mirosea a cafea,in afara de esarfa ei impregnata cu binecunoscutul miros de levantica,din camera ei in tonuri calde se auzeau cateva acorduri de chitara....